Descriere de ansamblu:
Franta este o tara a castelelor. Abundenta acestor constructii se explica in mare parte datorita regimului seniorial existent mult timp in Franta, caracterizat prin structura sa agrara pana la Revolutia din 1789.
Valea Loarei, cunoscuta si ca „gradina Frantei” sau „tarâm de basm al Castelelor”concentreaza cel mai mare numar de castele (peste 300) din Europa si cuprinde zona dintre localitatile Sully-sur-Loire si Saint-Florent-le-Vieil. Acest ansamblu de cladiri istorice ilustreaza idelurile gandirii si artei renasventiste si iluministe din Europa de Vest. Printre cele mai cunoscute si vizitate castele din Valea Loarei se enumera: Amboise, Angers, Azay-le-Rideau, Bastie d'Urfe, Blois, Brissac, Chambord, Châteaudun, Cheverny, Chaumont-sur-Loire, Chenonceau, Chinon, Gien, Langeais, Loches, Meung-sur-Loire, Montsoreau, Saint-Brisson, Saint-Maurice, Saumur, Serrant, Sully-sur-Loire, Talcy, Ussé, Valençay, Villandry.
Regiunea a fost înscrisa în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, remarcandu-se prin atmosfera sa cultuala si naturala de o frumusete deosebita: orase istorice, celebre monumente arhitecturale, castele nenumarate si vinuri recunoscute in intreaga lume.
Castelele Loarei sunt foarte diverse ca stil si arhitectura in primul rand datorita perioadelor istorice diferite in care au fost ridicate. Cand regii Frantei u inceput sa construiasca castelele lor impozante aici, nobilimea, dorind sa tina pasul cu puterea, le-a urmat exemplul. Constructia castelelor a început in jurul secolului al X-lea, prin inaltarea donjonului de la Langeais, vestigiu cu rol militar. Cele 17 turnuri ale castelului de la Angers descriu vigoarea si monumentalitatea fortaretelor de secol XIII, fiind caracteristice citadelelor medievale. Loches, Chinon, Vendome, astazi carcase neprimitoare de piatra, au fost inaltate in plin Ev Mediu, insa in momentul in care casa Valois s-a stabilit in Valea Loarei doar elementele esentiale defensive au mai fost pastrate, adaugandu-se intregului ansamblu eleganta si confort. Montsoreau sau Plessis-Bourre sunt remarcabile din acest punct de vedere.
De-a lungul timpului, au contribuit la desavarsirea stilistica a acestor constructii mari arhitecti si artisti, printre care si Leonardo da Vinci. Conform istoriei Carol al VIII-lea a adus in Franta constructori si artizani italieni pentru a imbogati arhitectura locala, insa adaptarea stilului renascentist s-a facut cu mare prudenta si cu oarecare greutate. Planul castelului Chambord si-a pastrat structura traditionala, castelul de la Amboise juxtapune stilul gotic flamboaiant cu cel nou, renascentist. Abia la Chaumont si la Chenonceaux se poate vorbi de o Renastere franceza. Exista la majoritatea acestor castele (precum cel de la Blois si cel de la Chambord) o adaptare perfecta intre stilul arhitectural italian si cel francez. Construirea acestor edificii nobiliare a continuat si dupa plecarea casei Valois la Paris si Fontainebleau. De exemplu Cheverny si Brissac sunt marturii excelente ale stilului Ludovic al XIII-lea, fiind terminate abia in timpul lui Ludovic al XIV-lea. Si sub conducerea regelui Ludovic al XVI-lea se ridica constructii remarcabile, precum Montgeoffroy. Aceeasi diversitate de stiluri se pastreaza si in interiorul castelelor prin mobilierele somptuoase, tapiseriile bogate sau tablouri. Unele sali au ramas asa cum au fost proiectate in Evul Mediu, la fel de reci si fara nici un element de decor, unele castele au devenit muzee, unele au revenit proprietariilor lor ce le-au deschis vizitelor turistice, altele s-au transformat in hoteluri. Castele precum Usee par pierdute in desimea padurii iar cele precum Villandry, Chenonceaux sau Menars detin admirabile gradini. Multe dintre aceste castele apartin autoritatii guvernamentale iar cele precum giganticul Chambord sunt detinute de guvernul national francez si au intrat in marile circuite turistice, aducand un numar inpresionat de turisti in fiecare an.

Situare: 2 Promenade du Bout-du-Monde, Angers
Website: www.monum.fr/m_angers
Program de vizitare: Zilnic intre orele 10:00 - 17:30 (in perioada 5 septembrie - 30 aprilie); 09.30 - 18:30 (in perioada 2 mai - 4 septembrie). Ultima intrare se face cu 45 de minute inainte de inchidere.

CASTELUL CHENONCEAU


Istoric :
Castelul Chenonceau este situat în apropierea localitatii Chenonceaux din departamentul Indre-et-Loire, fiind unul dintre cele mai celebre si admirate castele de pe Valea Loarei.
Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima mentiune scrisa despre acesta datând din secolul XI. A fost supranumit castelul femeilor, faima datorata personajelor istorice feminine care si-au lasat amprenta asupra lui.
Î n 1513, Thomas Bohier si sotia sa Catherine Briçonnet îl renoveaza în stil italian renascentist, Henric al II-lea al Frantei, sotul Caterinei de Medici, îl face cadou celebrei sale amante Diane de Poitiers, în 1547. La moartea Caterinei si a fiului sau, vaduva sa Louise de Lorraine-Vandémont (ultima regina din casa de Valois) învesmânteaza Chenonceau în negru pâna la moartea sa. În secolul XVIII proprietara sa este Madame Dupin, stramos al faimoasei George Sand (1804-1876), care reînvie fastuoasele zile de glorie de acum doua secole prin deschiderea unor celebre saloane artistice la care vor participa personalitati marcante ale vremii.Începând cu 1864, Madame Pelouze restaureaza cladirea, iar în 1972 familia de Menier deschide un Muzeu de ceara.
Familia de Marques a ridicat între secolele XII-XV o moara fortificata si un castel medieval pe râul Cher. Din acest edificiu initial a mai mai ramas astazi marele donjon ce strajuie intrarea principala. Thomas Bohier, prin functia sa de perceptor al impozitelor sub trei monarhi, a dispus de resursele necesare pentru a cumpara, parcela cu parcela, domeniul.În 1512, Bohier a reusit sa preia întreaga proprietate, a demolat vechile cladiri, cu exceptia unui donjon, si a construit între 1513-1521 un nou castel. Cea care a supravegheat insa lucrarile a fost sotia sa Catherine Briçonnet, a carei influenta si-a pus amprenta asupra alegerii locului, distributiei spatiilor si primelor decoratii interioare. Fiul lor a trebuit dupa moartea parintilor sa cedeze castelul regelui Francisc I (1494-1547).
Fiul sau, Henric al II-lea al Frantei (1519-1559), sotul celebrei Caterina de Medici (1519-1589), atunci când s-a urcat pe tron a daruit castelul favoritei sale, Diane de Poitiers, vaduva lui Louis de Brézé. Ea este cea care va ordona construirea podului suspendat peste Cher din banii proveniti din impozitul pe clopote, si a magnificelor gradini (arhitect Philibert Delorme).
În 1559 când Henric al II-lea al Frantei a fost grav ranit la un turnir, Caterina a preluat controlul, interzicând accesul Dianei de Poitiers în preajma bolnavului, în pofida repetatelor chemari ale acestuia. Dupa moartea lui, Caterina a exilat-o pe fosta amanta a regelui, si pentru prima oara a fost capabila sa-si exercite puterea conferita de statutul de regina. Aceasta s-a razbunat pe Diane de Poitiers, luandu-i castelul în schimbul celui de la Chaumont, obligand-o sa retraga la Anet.
Înaintea mortii sale, în 1589, Caterina de Medici daruieste castelul Chenonceau nurorii sale Louise de Lorraine-Vandémont, sotia regelui Henri al III-lea care dupa asasinarea acestuia, se retrage aici, impunând o atmosfera sumbra, dominata de culorile alb-negru ale doliului.Istoria i-a pastrat numele de Regina Alba , pentru ca a respectat pâna la moartea sa în 1601, doliul alb, regal.
Castelul trece apoi în proprietatea nepoatei Louisei, Francoise de Lorraine-Mercoeur, casatorita cu César de Bourbon, fiica lui Henri al IV-lea si a Gabriellei d’Estrées.Apoi fiul lui César, Louis de Vendome intra în posesia castelului si în sfârsit Louis-Joseph de Vendome câstigatorul lui Villaviciosa, batalie care asigura lui Philippe al IV-lea, tronul Spaniei.
Castelul a fost abandonat în secolul al XVIII-lea pentru o perioada de vreme, dupa care a intrat în proprietatea perceptorului regal Claude Dupin pe 9 iunie 1733. Sotia sa , Madame Dupin, bunica lui George Sand, mare iubitoare de literatura, a întretinut la Chenonceau un salon frecventat de artisti si literati: Georges de Buffon (1707-1788), Jean-Jaques Rousseau (1712-1778), Voltaire (1694-1778). Revolutionarii îl cruta de la distrugere, gratie popularitatii de care se bucura proprietara sa, care câstigase de-a lungul vietii sale afectiunea tuturor.
Î ncepand cu 1864 atunci când castelul a intrat în proprietatea lui Eugène Pelouze, încep restaurarile castelului.În 1913 este rascumparat de Henri Menier, castelul ramânând de atunci în proprietatea descendentilor sai. Astazi, castelul este înca proprietate privata si poate fi vizitat doar partial.

Interiorul castelului:
Pentru a patrunde în edificiu se parcurge o alee de platani, lasând în dreapta Musée de Cires (Muzeul Figurilor de Ceara) în care 15 scene evoca istoria castelului si principalele sale personaje.La intrare, doi sfincsi deschid drumul peste un pod basculant care traverseaza râul Cher si conduce spre terasa înconjurata de santuri cu suprafete smaltuite.
Î n stânga se afla splendidul parc Dianei de Poitiers, strajuit de imobilul administratiei. Desfasurata simetric, în partea dreapta, este gradina magnifica a Caterinei de Medici.Pe terasa se ridica donjonul vechiului castel Marques, remaniat de Bohier.Pe el sunt înscrise initialele TBK (Thomas Bohier si Katerine) care se regasesc si în alte locuri din castel, ca si deviza „S’il vient à point, me souviendra” („Daca se va împlini – constructia castelului, va va aminti de mine”).Alaturata este o fântana cu emblema familiei Marques, un vultur si o himera.
Castelul de forma rectangulara, cu turnuri rotunde în colturi, are la baza în albia râului, doi din stâlpii masivi de fundatie ai morii initiale.
Cele patru sali ale parterului sunt deservite de un vestibul cu bolti în ogiva.La stânga, Camera Garzilor este decorata cu tapiserii flamande din secolul al XVI-lea, cu reprezentari din viata de curte si scene de vânatoare. În încapere se mai afla cuferele care serveau la transportul argintariei, vaselor etc, atunci când curtea isi schimba resedinta.
Capela alaturata contine, deasupra usii de la intrare, o statuie a Fecioarei, apoi o alta statuie reprezentand-o pe Fecioara cu Pruncul din secolul al XVI-lea, din marmura de Carrara, de Mino de Fiesole, si picturi religioase de Sassoferato, Alonso Cano, Jouvenet etc.
Biblioteca , redusa ca marime, are un plafon (1525) cu o decoratie considerata ca noutate în epoca si tablouri de Andreea del Sarto, Bassano, Jouvenel.
Î n Dormitorul Dianei de Poitiers se remarca semineul executat de sculptorul Jean Goujon, doua mari tapiserii: Triumful Fortei si Triumful Caritatii, si tabloul Fecioara cu copilul, de Murillo.
Î n Camera Verde a Caterinei de Medici, care a servit drept cabinet de lucru în timpul regentei sale, se gasesc tablouri de Tintoretto, Jordaens, Jouvenel, Van Dyck, Veronese etc si o tapiserie cu un colorit de exceptie, inspirata din decoperirea Americii.
Peste podul cu cinci arcade, arcuit deasupra râului, se afla Galeria Caterinei de Medici cu doua etaje având 18 ferestre; este decorata cu efigiile Sfântului Ioan, patronul castelului Chenonceau, si Fecioarei (în maniera lui Lucca della Robia ) precum si cu medalioane ale unor oameni celebri.La extremitati are doua semineuri, din care cel sudic este pur decorativ, în el fiind usa de iesire pe malul stâng al râului.În primul Razboi Mondial galeria a fost folosita ca infirmerie.
Î n Camera lui Francisc I pot fi admirate „Cele Trei Gratii”, tablou de Van Loo, un autoportret de Van Dick, „Arhimede” de Zurbaran, si „Diane de Poitiers ca Zeita a Vânatorii”, de Primace.
Salonul Ludovic al XIV-lea, vecin, are caminul renascentist marcat cu emblemele lui Francisc I si Claude de France;este ornat cu lucrari de Rubens, Nattier, Van Loo si cu un portret al lui Ludovic al XIV-lea, de Netscher.
Urcând pe scara cu rampa dreapta, gândita de Catherine Briçonnet dupa ce se admira sculpturile „Legea Veche” si „Legea Noua” se ajunge în Vestibulul Catherine Briçonnet de la etaj, ornat cu tapiserii de Oudenaarde (oras flamand celebru pentru tapiseriile de aici), cu scene de vânatoare si efigii în marmura de Carrara ale împaratilor romani, aduse de Caterina de Medici de la Roma.
Vestibulul corespunde în camera Gabriellei d’Estrées împodobit cu tapiserii din asa-zisa serie a „Lunilor lui Lucas” si o tapiserie ce o reprezinta pe Sfânta Cecilia (secolul XVII) patroana muzicienilor.
Tot la etaj este si dormitorul Caterinei de Medici împodobit cu tapiserii flamande.În stânga patului, „Învatatura Dragostei”, de Correggio, pictata pe lemn (spre deosebire de tabloul omonim de la Londra, executat pe pânza).
Î n anexe pot fi vizitate bucatariile (mobilier, ustensile si vase de arama) aflate în pilonii enormi ai fundatiei din albia râului; de fapt, sunt camara, sala de mese, macelaria, magazia.Între cei doi piloni, o terasa aflata pe malul apei servea la descarcarea navelor de aprovizionare; potrivit legendei, se numeste însa „Scaldatoarea Dianei”.

CASTELUL  AZAY-LE-RIDEAU


Castelul se afla in localitatea Azay-le-Rideau, renumita pentru soiurile sale de vin alb si rosu, din departamentul Indre-et-Loire si a fost construit intre anii 1515 - 1527 fiind unul dintre primele castele in stil renascentist francez. Trezorierul regelui Francisc I si primarul orasului Tours, Gilles Berthelot, a inceput constructia complexului arhitectural pe locul unei vechi fortificatii, mostenire de familie din partea sotiei. Castelul isi are fundatia chiar in apele raului Indre. Marea inovatie a constructiei o reprezinta scara centrala ("Scara de onoare") realizatala la initiativa Philppei Lesbahy. Cand Berthelot a cazut in dizgratia curtii regale a trebuit sa paraseasca castelul inca neterminat; nu a mai revenit aici niciodata.
De-a lungul secolelor a trecut in proprietatea multor familii iar de la inceputul secolului XX se afla sub autoritatea guvernamentala franceza si a fost restaurat. Interiorul a fost complet redecorat cu obiecte renascentiste. Astazi castelul este deschis publicului.
Stilul constructiei se caracterizeaza prin lungi proportii si deoratii sculpturale de influenta italiana insa colturile bastioanelor, ansamblul ferestrelor, acoperisul sunt tipic franceze. Fortificatiile si turnurile donjonului medieval dau cladirii un aer de nobilitate traditionala. Scara centrala este piesa de rezistenta a complexului arhitectural de la Azay-le-Rideau si cel mai vizitat element al castelului. Detaliile sculpturale ale castelului sunt de-a dreptul remarcabile: la parter pilastrii sustin salamandra si hermina, simbolurile regelui Francisc I si Claude de France. Generatia lui Balzac a redescoperit frumusetile si farmecul aparte ale acestui edificiu remarcabil, iar marele scriitor francez a descris castelul de la Azay-le-Rideau ca pe "diamantul raului Indre". Astazi complexul este inconjurat de un parc tipic englezesc de secol XIX cu multe specii de arbori, in special conifere exotice: cedru Atlas si segoia din Lumea Noua.
Langa castel se afla o biserica carolingiana ce poarta hramul Sfantului Simforian deosebita in special datorita numarului mare de stiluri arhitecturale pe care le are incorporate in designul sau. In timp ce partea cea mai recenta dateaza din 1603, fatada actuala cuprinde o fatada de secol IX tipic carolingiana. Personajele originale ce dateaza din acel secol inca se mai pastreaza in vreme ce restul cladirii este realizat in stil romanic.

Situare: rue Pineau 37190 Azay-le-Rideau
Website: azay-le-rideau.monuments-nationaux.fr
Program de vizitare: intre orele 10/12:30 – 14/-17:30 (octombrie – martie); intre orele 09:30-18:00 (aprilie – iunie si luna septembrie); intre orele 09:30 – 19:00 (iulie si august); muzeul este inchis pe 25 decembrie, 1 ianuarie si 1 mai.