|
Salerno este un oras frumos, situat intre doua coaste, Amalfi si Cilento. In anul 194 i.Ch. orasul era colonie romana si se numea Salernum, iar in timpul ocuparii sale de catre goti, bizantini, longobarzi si normanzi, a trecut prin numeroase schimbari culturale si economice majore. Gotii au fost infranti de greci a caror ocupatie a durat 15 ani, dupa care le-au urmat longobarzii care au cucerit intreaga peninsula. In anul 786 printul longobard, Arechi al II-lea, a transferat resedinta de scaun din Ducatul Benevento la Salerno, pentru a rezista ofensivei lui Carol cel Mare si sa-si asigure controlul strategic asupra regiunii, centrul comunicatiilor de coasta si interne in Campania. In timpul lui Arechi al II-lea, Salerno a cunoscut o perioada de maretie si glorie de invidiat din partea celorlalte state vecine, devenind totodata un centru de studii important in Europa datorita Scolii Medicale existente aici.Printul longobard a cerut ca orasul sa fie fortificat; Castelul din Muntii Bonadies beneficia deja de ziduri si turnuri de aparare astfel incat din 839 noua capitala era sediul principatului si al puterii politice.
Pe 13 decembrie 1076 conducatorul normand Robert l Guiscard cucereste Salerno, punand astfel capat lungii dominatii longobarde. In aceasta perioada au fost construite Castelul Regal Terracena si Catedrala magnifica, iar Scoala Medicala din oras a devenit un centru stiintific important, astazi considerata cea mai veche institutie medicala din Europa de Vest. Ascensiunea la tron a unui reprezentant al swabilor, o ramura a poporului german, la sfarsitul secolului al XII-lea, a coincis cu o perioada de renastere economica a orasului. Urmand sfatul lui Giovanni da Procida, un cetatean faimos in epoca, Manfred, fiul lui Frederic al II-lea, a ordonat sa fie construit un doc care astazi ii poarta numele. Totodata a inaugurat Targul Sf. Matei, care a fost cel mai important din sudul Italiei. Orasul a fost imbogatit cu lucrarile unui renumit sculptor, Boboccio da Piperno, care o avea ca admiratoare pe regina Margherita di Durazzo, care si-a stabilit resedinta la Salerno si care isi are locul de veci intr-un mormant monumental, aflat astazi in Catedrala.
Incepand cu secolul al XIV-lea, majoritatea provinciilor din Salerno au devenit teritorii ale principilor de Sanseverino, feudali influenti, care se comportau ca adevarati proprietari ai regiunii. Ei au acumulat o putere politica si administrativa destul de mare si au adus la curtea lor numerosi artisti si oameni de litere. In secolul al XV-lea orasul a fost scena bataliilor dintre mostenitorii angevini si aragonezi, carora principii locali le-au luat partea alternativ. In prima decada a secolului al XVI-lea ultimul descendent al familiei Sanseverino a intrat in conflict cu guvernul spaniol, cauzand falimentul intregii familii si inceputul unei lungi perioade de decadere a orasului. Anii 1656, 1688 si 1694 reprezinta momente negre din istoria orasului: epidemia de ciuma si marele cutremur care au facut numeroase victime. O perioada de revigorare a economiei orasului a avut loc in secolul al XVIII-lea si a coincis cu sfarsitul Imperiului Spaniol. Atunci s-au construit multe case elegante si biserici pe strazile principale ale centrului istoric. In 1799 Salerno s-a alaturat Republicii Parthenopea iar in timpul epocii napoleoniene Josephe Bonaparte si Joachim Murat au ajuns, succesiv, la tron. In urma unui decret, Scoala Medicala din Salerno a decazut din drepturile initiale, devenind o simpla scoala cu profil teoretic. In aceeasi perioada chiar si ordinele religioase au fost suprimate si numeroase proprietati ecleziastice au fost confiscate. Orasul s-a extins dincolo de zidurile sale vechi iar legaturile maritime au devenit o retea de cai de acces foarte importanta pentru a uni regiunile Vietri si Napoli.
Dupa unificarea Italiei dezvoltarea urbana a orasului Salerno a continuat, multe dintre cartierele marginase s-au extins si s-a construit un numar mare de cladiri publice si private. Evolutia urbana a orasului a continuat pana la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand, in luna septembrie 1943, Salerno a fost scena debarcarii Aliatilor iar din 12 februarie pana pe 17 iulie 1944, a oferit ospitalitate guvernului lui Badoglio. Perioada postbelica a fost dificila pentru toate orasele italiene, dar Salerno a izbutit sa-si revina incetul cu incetul si sa devina un oras european modern, un loc primitor pentru turistii din toata lumea si un centru istoric incantator. Cei veniti in vizita la Salerno pot admira atat vestigiile ramase din perioadele stravechi cat si obiectele create in centrele de artizanat din localitate. Pentru orice turist, Salerno se dovedeste, in final, a fi o frumoasa sinteza a caracteristicilor bazinului Marii Mediterane.
|
